Despre Aikido

Aikido este Calea Pacii, o arta martiala care urmareste sa armonizeze trupul si spiritul cu fortele naturale ale Universului.

AIKI, PRIMA PARTE A CUVANTULUI AlKlDO, ESTE FORMATA din cele doua caractere chinezesti ai, care inseamna „a asocia, a amesteca, a uni, a armoniza”, si ki, un cuvant cu multe intelesuri, printre care: „spirit” si „dispozitie”. Aiki a fost intotdeauna o tema centrala a filosofiei orientale, dar Morihei a declarat: „Interpretarea mea asupra lui aiki este mult mai larga decat cele din trecut”. Morihei a definit aiki in urmatoarele feluri:

Aiki este principiul universal care uneste toate lucrurile; este procesul optim de asociere si armonizare care actioneaza la toate nivelele, de la imensitatea spatiului pana la cei mai mici atomi.

Aiki reflecta marele plan cosmic; este forta vitala, o putere irezistibila ce leaga aspectele materiale si spirituale ale creatiei. Aiki este curgerea naturii.

Aiki semnifica uniunea corpului si a spiritului si este o manifestare a acestui adevar. Mai mult, aiki ne da posibilitatea sa unim cerul, pamantul si omenirea intr-un singur intreg.

Aiki inseamna „a trai impreuna in armonie”, intr-o stare de intelegere reciproca. Aiki este virtutea sociala suprema. Este puterea reconcilierii, puterea iubirii.

Viziunea lui Morihei asupra lui aiki corespunde indeaproape notiunilor de integritas (unitate) si consonantia (armonie) din filosofia occidentala. Unificarea intre corp si spirit, intre sine si ceilalti, intre omenire si natura, intre adevar si frumusete este o conditie spre care toti oamenii ar trebui sa aspire, iar unitatea este de asemenea o stare morala: cei ce sunt integri pot actiona in cel mai bun si cel mai cinstit mod.

Consonantia (in greaca harmonia) inseamna „o potrivire impreuna”. Si inteleptii occidentului au perceput armonia sferelor si procesul prin care toate elementele se orchestreaza in intregul supraordonat. Cum scria Hipocrate, „toate lucrurile sunt in rezonanta”. In fizica moderna aceasta se exprima dupa cum urmeaza: „Cantitatea de energie pozitiva din univers este egala cu cantitatea de energie negativa; universul este, si a fost intotdeauna, un sistem energetic perfect echilibrat”.

Intuitia ca „toate lucrurile sunt in rezonanta” a fost o credinta raspandita, atat in orient cat si in occident. In mod tragic, civilizatia moderna a fost otravita de argumentul gresit al unora cum ca viata nu e nimic mai mult decat o rivalitate intre specii, din care doar cel mai bine adaptat poate supravietui. Viata este o eterna incercare si oamenii trebuie sa fie adaptati fizic si moral pentru a merge mai departe acesta este unul din motivele pentru care practicam Aikido dar opinia distructiva potrivit careia existenta este o batalie constanta impotriva unor dusmani ce trebuie subjugati sau anihilati in totalitate este una din cauzele directe ale exploatarii si distrugerii omenirii si a mediului inconjurator care s-a facut puternic simtita in secolele XIX si XX.

Accentul pus pe importanta de a fi „invingator”, cu orice mijloace si cu orice cost, a distrus in mare parte nobilul ideal de „sportivitate” in sportul contemporan. Morihei scria: „In zilele noastre sportul este bun doar pentru exercitiul fizic el nu reprezinta un antrenament al intregii fiinte. Practica aiki-ului, pe de alta parte, promoveaza valoarea, sinceritatea, fidelitatea, bunatatea si frumusetea si, de asemenea, face corpul puternic si sanatos”. In Aikido-ul traditional nu exista concursuri formale, si astfel, nu exista „invingatori” si „invinsi”. Aceasta pozitie este greu acceptabila de catre unele persoane, si chiar unii dintre cei mai apropiati discipoli ai lui Morihei s-au contrazis cu maestrul lor pe aceasta tema insistand pe organizarea unui mod de competitie, fie sub forma unor meciuri in stil judo, fie sub forma unor infruntari pe puncte, dupa modelul olimpic.

Cu toate acestea, Morihei a insistat pana la sfarsit ca aiki inseamna cooperare. In fiecare exercitiu de Aikido, partenerii sunt pe rand atacator si atacat, cel care pierde si cel care castiga. In acest fel, un practicant invata foarte mult prin experimentarea ambelor parti din ecuatia Aikido-ului. Privitorii (si uneori chiar elevii) observa deseori ca „tehnicile de Aikido nu functioneaza decat daca partenerul tau coopereaza”. Tocmai aici este secretul. Sensei Rinjiro Shirata explica aiki astfel: „Traind in armonie, haideti sa ne dam mainile si sa trecem impreuna linia de sosire”.

Aiki, ca agent curativ, are conotatia de resuscitare si revitalizare. In orice societate, cei mai buni doctori inteleg ca un bun diagnostic depinde in mare masura de modul in care se pun in rezonanta cu pacientul pentru a simti cu adevarat de ce afectiune sufera acesta. Abia apoi poate fi sugerat remediul adecvat (in trecut, in Japonia, un tip de aiki era folosit pentru a resuscita persoane aflate in stare de inconstienta in urma unor accidente, sau aflate in coma datorita unor boli). Morihei vorbea adesea despre proprietatile restauratoare, curative, ale antrenamentului aiki: „Dupa un antrenament bun, trebuie sa ai mai multa energie decat atunci cand ai inceput!”

Mai exista un sens al prefixului aiki care este esential pentru atingerea adevaratei armonii: unirea barbatului cu femeia, o stare de gratie, de intimitate completa, atat fizica cat si psihica (in manualele chinezesti de sexologie, aiki era termenul folosit pentru experienta sexuala suprema). Integrarea fireasca si pura a principiilor feminine si masculine reprezinta esenta creatiei. Dorinta sexuala nu trebuie confundata cu promiscuitatea, ci trebuie inteleasa ca o aspiratie sincera catre integrare si implinire. Barbatul si femeia raman sterpi pana in momentul cand se unesc; dorinta de a fuziona armonios intr-un singur tot, de a readuce unitatea primordiala, este un scop important in Aikido (si in toate celelalte arte).

In mod similar, exista un fel de embriologie aiki: copilul ideal este conceput atunci cand ambii parinti sunt in armonie totala, devenind cu adevarat un singur trup si un singur suflet. Daca parintii raman in asentiment in timpul sarcinii, fetusul este hranit cu aiki, o calitate care bate in inima mamei si curge in sangele ei.

Din punct de vedere tehnic, aiki reprezinta o „sincronizare perfecta”. In dojo se incearca impletirea subtila cu forta atacului, folosirea unei proportii potrivite intre miscare, echilibru si forta. In viata cotidiana, se incearca de asemenea integrarea, raspunsul la diferitele provocari ale vietii cu un simt profund impregnat de aiki.

Do, a doua parte a cuvantului Aikido, simbolizeaza in acelasi timp o anumita „carare” pe care se inainteaza si o „cale” universala de principii filosofice. Cei care merg pe calea Aikido-ului poarta un anumit tip de vesminte, mediteaza intr-un mod specific si practica forme distincte. Aceasta este cararea culturala, contextul practicii bazate pe idealurile si tehnicile clasice ale Fondatorului, Morihei. Calea Aikido-ului reprezinta spectrul mai larg al vietii modul in care interactionam cu alte fiinte umane in afara microcosmosului din dojo, modul in care intram in contact cu societatea vazuta unitar, si relatia noastra cu natura.

In acest sens, Aikido este Tantra, o impletire a macro si microcosmosului. Adevarul fundamental in Tantra este: „Tot ceea ce exista in univers exista si in interiorul corpului uman. Ceea ce este acolo este si aici; ceea ce nu este aici nu este nicaieri”. In gnosticismul occidental acest lucru se exprima astfel: „Cand faci supraordonatul ca si subordonatul, si cand faci barbatul si femeia ca unul, atunci vei intra in imparatie” (Evanghelia dupa Toma), sau mai succint: „Cum e sus, asa e si jos”. In viziunea idiomatica a lui Morihei acest lucru este exprimat astfel:ware soku uchu, „Eu sunt (noi suntem) universul!”. Prin cultivarea propriului corp si suflet prin practica Aikido, prin dobandirea adevaratei perceptii si prin infaptuirea unor fapte reale, invatam sa traim la nivel cosmic.

Aikido este de asemenea yoga, o „stare de fuziune” care ne unifica, ne aduce impreuna si ne pune in rezonanta cu principiile supraordonate. Cele opt ramuri ale filosofiei clasice yoga sunt paralele cu invataturile clasice Aikido ale lui Morihei:

Yama, etica, din care se distinge ahimsa, „nonviolenta”. In cuvintele lui Morihei, „cei care cauta competitia fac o greseala grava. A lovi, a rani sau a distruge este cel mai mare pacat pe care il poate comite un om”.

Niyama, „disciplina, este denumita in Aikido tanren (forjare, faurire): „Scopul antrenamentului este sa inlature delasarea, sa intareasca corpul si sa ascuta mintea”.

Asana, „posturile gratiei”. Uneori este folositor pentru practicanti sa nu se gandeasca la miscarile din Aikido ca la niste tehnici martiale letale ci ca la asana-e, posturi fizice care leaga practicantul de adevarurile superioare. Ca si asana, tehnicile Aikido cer mult efort si sunt dificile la inceput, dar cu timpul ele devin mai usoare, mai stabile si mai placute. Intr-adevar, in yoga se spune ca „asana este perfecta cand efortul de a atinge pozitia dispare” si ca „cel care stapaneste perfect asana cucereste cele trei lumi”. Morihei spunea: „Functionand unitar si armonios, stanga si dreapta dau nastere tuturor tehnicilor. Cele „patru membre ale corpului sunt cei patru stalpi ai cerurilor”.

Pranayama, „controlul respiratiei”, este necesar pentru a te alatura respiratiei universului: „Inspira si lasa-te inaltat pana la marginile universului; expira si adu cosmosul inapoi inauntru. Apoi, respira toata fecunditatea pamantului. In final, imbina respiratia cerului si cea a pamantului cu propria ta respiratie, devenind insasi Respiratia Vietii”.

Pratyahara inseamna „eliberarea de neclaritate”, o respingere a distragerilor simturilor, o minte care este ferma si imperturbabila. In aceasta privinta, Morihei spunea: „Nu te uita in ochii adversarului tau: ar putea sa te subjuge. Nu-ti fixa privirea pe sabia lui: ar putea sa te intimideze. Nu te concentra deloc pe adversarul tau: ar putea sa-ti absoarba energia”.

Dharana, „neclintirea mintii” este cunoscuta de asemenea ca ekagrata, „pastrarea punctului unic”, un concept binecunoscut in cercurile Aikido: „Daca esti centrat, poti sa te misti cu usurinta. Centrul fizic este propriul buric; daca si mintea ta e acolo, ai victoria asigurata in orice incercare”.

Dhyana, „meditatia”, este o stare de introspectie patrunzatoare si clarviziune: „inlatura gandurile care te limiteaza si intoarce-te catre adevarata lipsa de continut. Stai in mijlocul Marelui Vid”.

Samadhi, „detasarea totala”, merge si mai departe. In samadhi, distinctia dintre cunoscator si cunoscut se dizolva, o transfigurare pe care Morihei o exprima ca „Eu sunt universul!”. Puterile supranaturale ale lui Morihei isi aveau originea in acest aiki samadhi al sau, iar comportamentul sau excentric era caracteristic inclusiv celor mai inalte nivele de yoga un soi de nebunie divina care transcende timpul si spatiul. „Daca nu te unesti cu lipsa de continut a Vidului Pur, nu vei gasi calea aiki.

AI-KI-DO, „Calea Armoniei”, pictata de Morihei dupa optzeci de ani. Insasi caligrama este o manifestare a aiki: echilibrata, stabila si vibranta.

Invatatura lui Morihei a fost concentrata in expresia Takemusu Aiki. Take reprezinta „curaj si indrazneala”; reprezinta nestavilitul si neinvinsul curaj de a trai. Musu incadreaza nasterea, cresterea, realizarea, implinirea. Este forta creatoare a cosmosului, raspunzatoare pentru producerea a tot ceea ce da viata. Takemusu Aiki codifica „cea mai curajoasa si cea mai creativa existenta”.

Aiki semnifica armonie si integrare intre corp si suflet, intre sine si celalalt, intre omenire si natura. Cand este practicat corect si intr-un mediu propice, aiki este o sursa inepuizabila de energie si iubire.

Pictura zen de Kaizan (inceputul sec. XX), reprezentand o crizantema si o orhidee, cu inscriptia „Domnii nu se lupta”. Crizantema si orhideea sunt doua flori care fac parte dintre cei „patru domni” (ceilalti doi „domni” sunt bobocul de prun si bambusul). Faptul ca oamenii cu bune maniere se abtin de la afirmatii nepotrivite este un specific confucianist; Zen si Aikido duc mai departe aceasta idee ca domnii si doamnele nu intra in competitie si nu devin gelosi fiecare individ este splendid in opinia lor. Morihei si-a incurajat intotdeauna elevii sa scoata la iveala floarea parfumata a frumusetii lor interioare unice.

Izanami (stanga tinand luna) si Izanagi (dreapta tinand soarele) doi zei Shinto ai creatiei. Aceasta imagine este luata dintr-un perga­ment secret al scolii de sabie Shinkage. Si in Aikido, conlucrarea armonioasa, sexuala si spirituala, intre Izanami (mama) si Izanagi (tata), simbolizeaza natura cooperanta a universului. Morihei folosea adesea simbolurile lui Izanami si Izanagi in predare: „Izanami este femeia, element receptiv asociat cu apa, forta centrifuga si partea dreapta a lucrurilor; Izanagi este barbatul, element activ asociat cu focul, forta centripeta si partea stanga a lucrurilor”. Morihei spera ca fiecare femeie sa-si realizeze potentialul de zeita a compasiunii si fiecare barbat potentialul de buddha victorios.

Izanami si Izanagi sunt cunoscuti si ca wago no kami, zeii armoniei, reprezentand tot idealul de intimitate reala si roditoare. Cele doua zeitati stau pe insula  Onogoro, al carei nume poate fi interpretat ca „inlauntrul inimii”. Unele pergamente budo afirma ca secretul artelor martiale sta in apropierea  cat  mai   mare  de   adversar, asemenea a „doi indragostiti intr-o imbratisare intima”. Echivalentul occidental al wago no kami ar fi zeitatile grecesti Afrodita si Ares, a caror fiica, Harmonia, tesea valul universului.