Printre cele mai periculoase efecte ale activitãții privitului la televizor se numãrã: -slãbirea nervilor, stare de discomfort psihic și de epuizare, însoțitã uneori și de dureri de cap; -scãderea atenției și hiperactivitate; -slãbirea memoriei, voinței și motivației; -creșterea gradului de irascibilitate, impulsivitate și chiar agresivitate; -izolare socialã și emoționalã prin fuga în realitatea virtualã; -tulburãri de somn, amplificarea anxietãții și pasivitate mentalã; -sunt alterate flexibilitatea mentalã, judecata, discernãmântul și prevederea; -scade inițiativa, slãbește creativitatea și capacitatea decizionalã; -apatie și dezinteres pentru lecturã și alte activitãți care necesitã concentrare; În continuare, vom analiza 5 din cele mai nocive efecte, conform unor studii de specialitate realizate de medici, sociologi si psihologi. “Privitul la calculator și la televizor (pe termen lung) este ca și cum a-i bate cuie în creierul copilului” (biofizician și cercetãtor Virgiliu Gheorghe) Atrofierea creierului Este bine cunoscut faptul cã creierul uman nu este fãcut sã proceseze informația cu o vitezã atât de mare, vitezã cu care sunt expuse imaginile pe micul ecran (24 cadre pe secundã sau efectele tehnice care sunt, 12 pânã la 30 pe minut pe parcursul videoclipurilor) și va fi, practic, bulversat de mulțimea informațiilor. În consecințã, acesta își va bloca anumite procese cognitive, în special cele ce țin de emisfera stângã. Specialiștii au remarcat cã televizorul inhibã activitatea creierului, în special partea stângã și cortexul prefrontal (partea din fața creierului pe care animalele nu le au!), lucru care împiedicã sã se dezvolte aceste pãrți din creier. Acestea sunt doar câteva dintre efectele acestei inhibiții: slãbirea gândirii logico- matematice , a gramaticii, a vorbirii, ceea ce va duce, în viitor, la o exprimare deficitarã, o neputințã sau chiar imposibilitate de a comunica idei. Pierderea conștiinței și personalitãții umane Cercetãtorii au descoperit cã, în spatele unei imagini oarecare dintr-un film dramatic, comedii sau de dragoste, se transmit, la nivel subconștient, idei despre cum ar trebui sã faci fațã unor situații de viațã. Acestea sunt mesajele subliminale. Partea negativã este cã, practic, copilul va crește cu niște concepții de viațã și comportamente învãțate de la televizor, fãrã sã le fi trecut prin propriul filtru de gândire. În momentul în care copilul se uitã la televizor, creierul intrã într-o stare “de așteptare”, adicã într-o stare pasivã, în care gândirea personalã este ignoratã. La fel se întamplã și cu emoțiile și cu dorințele lui. Omul, care este o ființã socialã, va avea tendința sã se adapteze la opinia publicã, adicã sã își adapteze punctele de vedere la cele vehiculate de mass-media. Practic, mass-media îl invitã pe copil sã se piarda pe sine. Ceea ce vrea mass-media este sã “educe” conștiința umanã dupã propriile norme, cultivând de fapt niște dorințe și nevoi strãine de adevãrata ființã umanã, care aparțin doar publicitãții, a marketing-ului: cele ce țin de a cumpãra sau a arãta ca și personajele vehiculate în reclame sau filme. Nici adulții nu sunt puși la adapost de aceste “atacuri” ale mass-media. Adulții sunt niște victime ale așa-numitului efect de spiralã. Ce presupune acest efect? Mass – media iî transmite omului cã îl informeazã, cã are grijã de el sã fie cel mai informat, sã fie la curent cu tot ce se întâmplã în lume, cu toate cutremurele și atentatele din lume și astfel sã fie un om “deștept”. În realitate, lucrurile stau altfel, și s-a dovedit cã oamenii care se uitã cel mai mult la TV sunt, de fapt, doar niște oameni dacã nu dezinformați, atunci niște oameni neștiutori, și mai mult decât atât, așa cum a postat de curând Revista Psychologies pe pagina de Facebook, printre ei sunt și cei mai nefericiți oameni. Trãirea în imaginație Televizorul a fost supranumit de cãtre specialiști “micul gigant”. El este lãsat în casele noastre, și ne cucerește pur și simplu cu forța sa. Televizorul creeazã un mediu și un mijloc de divertisment foarte atrãgãtor, ce reprezintã un adevãrat miraj, atât prin imaginile pe care le vehiculeazã cât și prin undele electromagnetice. De aceea, televizorul nu poate reprezenta o autenticã sursã de informare. Copilul, mai ales, este o victima perfecta, pentru ca televizorul ofera copilului tendinta de a ramane in evaziv, in imaginar, incurajand tot ceea ce presuoune negandire si traire intensa, placere. “Astfel, lipsa televizorului sau a calculatorului poate duce copilul spre o stare de sevraj, anxietate si chiar plictiseala. Prin urmare, televizorul produce dependenta. Dependenta de trairea intr-o lume ideala, plina de fast. Pericolul consta in faptul ca atunci cand copilul intra in lumea reala, intra cu niste asteptari prea mari, si nu mai stie sa se comporte adecvat” spune biofizicianul Virgiliu Gheorghe. Acesta este si motivul pentru care dependentii de droguri consuma droguri: pentru ca le da impresia ca ii ajuta sa traiasca intr-o realitate pe care nu sunt pregatiti si nu stiu cum sa o infrunte. Lipsa afectivitãții și epuizarea emoționalã Un alt pericol pe care îl prezintã televizorul atât pentru copil cât și pentru pãrinte este înstrãinarea, rãcirea emoționalã. Televizorul încurajeazã individualismul, egoismul, descurajând, în același timp, comunicarea, legãtura afectivã între oameni.”Copilul are nevoie sã se miște, sã își miște mâinile, picioarele, de aceea încurajez pãrinții sã își ducã copiii mai mult în parc, în mijlocul naturii, dar nu sã îi uite acolo, ci sã se joace, sã se plimbe cu ei” spune Virgiliu Gheorghe. Mulți pãrinți au falsa impresie cã se relaxeazã atunci când se uitã la televizor dupã o zi întreagã de muncã. Nimic mai fals! Specialiștii au observat cã, dimpotrivã, televizorul epuizeazã emoțional, pentru cã toate imaginile pe care le stocheazã creierul rãmân acolo, consumând energie. Este practic imposibil sã fii prezent și sã participi emoțional la tot ce se vehiculeaza pe micul ecran, de aceea, televizorul nu face altceva decât sã îți absoarbã și puțina energie care ți-a mai rãmas. Sursa: ActiveNews.
