Artele Martiale si Copii
Motto: ” Sa facem bine putinul care depinde de noi. „
In acest material vom aborda din acest subiect foarte vast si complex, doar cateva din caracteristicile generale specifice pedagogiei infantile si cateva concluzii pe marginea acestora, copiii avand la fiecare varsta caracteristici psiho-somatice diverse si evident, diferite raspunsuri la stimulii exteriori acestora.
In prezent, datorita popularizarii prin mijloace mass-media, cat si ca urmare a deschiderii spre valorile spirituale ale Extremului Orient, un numar tot mai mare de copii aleg drumul Artelor Martiale.
A gasi cai eficiente de a-i forma pe copii, a devenit o problema pe care, instructorii si antrenorii, trebuie sa o priveasca cu foarte mare responsabilitate, avand in vedere ca acestia sunt generatia urmatoare, cresterea si dezvoltarea sanatoasa a acestora fiind esentiala.
De asemenea trebuie sa avem in vedere si faptul ca multi dintre copiii de astazi au toate sansele de a deveni campionii si instructorii de maine, care pot contribuii la progresul si performantele viitoare ale Artelor Martiale din Romania.
De regula, copiii au o pondere mare in randul practicantilor de Arte Martiale, dorinta de cunoastere si autodepasire fiind o caracteristica fundamentala a acestora. Capacitatea de a invata sau de a imita, abilitatile fizice sunt, dupa cum se stie, diferite de la un copil la altul in functie de varsta, alegerea varstei optime fiind un subiect contoversat.
Este evident, insa, ca pana la varsta de aproximativ 8-10 ani copiii nu pot atinge un nivel competitional ridicat. Dar … pana atunci ei pot practica Artele Martiale pentru disciplinare, pentru a se integra intr-un colectiv si nu in ultimul rand pentru a-si dezvolta accelerat capacitatile psiho-somatice in functie de varsta acestora.
Din start este foarte important sa studiem anatomia, fiziologia si psihologia copilului pentru a nu-l suprasolicita si mai ales pentru a structura antrenamentele in asa mod incat in viitor sa nu existe repercusiuni asupra capacitatilor fizice ale acestuia, totodata efectuandu-se si selectia potentialilor sportivi pentru performanta/competitii.
Dupa cum stim, unii copii exceleaza in sport, fiind talente native si eminenti elevi totodata, altii sunt buni sportivi, dar neincrezatori si lipsiti de hotarare sau initiativa. Alti copii au probleme de coordonare ce ii impiedica sa execute anumite miscari sau activitati, chiar daca le inteleg, fiecare copil avand capacitati psiho-motorii diferite, modelate de o multitudine de factori psiho-sociali.
Oricum metodele pedagogice trebuie sa fie, pe cat posibil, diferite, stiut fiind faptul ca fiecare copil reactioneaza intr-un mod personal la stimulii exteriori.
Copiii cu o familie organizata si o buna educatie sunt, de obicei mai usor de antrenat, raspund bine la comenzi si imita ce le sta in putere, incercand tot timpul sa se autodepaseasca. Avand un sprijin moral si material din partea familiei, acestia se bucura de colectivitate fiind sociabili si respectuosi, iar cu rabdare si sub indrumarea unui bun instructor/antrenor, multi dintre ei vor deveni buni competitori, chiar campioni si nu in ultimul rand oameni cu un caracter puternic si cu o morala sanatoasa.
Una din marile probleme cu care se confrunta conducatorii de cluburi este cea referitoare la programul copiilor, acestia fiind „prinsi” intr-un proces educativ cu multe activitati esentiale pentru dezvoltarea lor (scoala, activitati casnice, odihna etc.) acestia fiind, de regula, extenuati fizic si psihic mai ales in cursul serii cand au loc, de obicei, antrenamentele de Arte Martiale.
Cum putem rezolva aceste probleme? Solutia viabila ar fi impletirea armonioasa a activitatilor zilnice cu antrenamentul, fara ca acestea sa sufere modificari care pot influenta negativ cresterea sau educatia copilului. Aici este necesara colaborarea noastra cu parintii, scoala si medicul. Oricum, a invata acesti copii Artele Martiale,cu aspectele acestora, competitionale dar si necompetitionale, ramane orice s-ar spune, o experienta minunata cu satisfactii necuantificabile.
O alta problema deosebita si o „provocare pedagogica” o reprezinta copiii care au o educatia precara si probleme familiale, acestia avand un psihic fragil si usor influentabil, cu un comportament de regula agresiv sau impulsiv, acestia avand ca singura motivatie dorinta de a deveni mai „tari” ca ceilalti copii. Se stie ca un comportament violent se dezvolta pe fondul unui psihic slab, instabil si al unor probleme de personalitate. De obicei, acestia raman cel mai putin timp in dojo-sala, abandonand de obicei dupa dupa primul esec deoarece nu reusesc sa-si recunoasca defectele si minusurile comportamentale, aici fiind necesara interventia antrenorului care poate, cu rabdare, sa modeleze, sau sa modifice atunci cand este nevoie, caracterul in formare al copilului.
Sa lucrezi cu astfel de copii este, fara indoiala, dificil. Dar noi credem ca orice copil cu probleme de aceasta natura poate fi „recuperat” si integrat in societate. Copiii dificili trebuie apropiati si incurajati atunci cand o merita cat de putin, asa cum, de asemenea, trebuie corectati si criticati atunci cand este neaparat necesar. Reactiile violente pot fi inabusite, controlate prin diferite jocuri si exercitii in colectiv, care cu timpul sa le redea increderea in sine si in oamenii din jurul lor.
Dificili sunt si copiii introvertiti exagerat de timizi si tacuti care trebuie stimulati spre exteriorizare prin diverse metode, de exemplu sa explice colegilor sau incepatorilor o anumita tehnica, notiuni de vocabular, sau sa scrie lucrari pe diverse teme fiind rasplatiti in diferite forme.
Eu cred ca este necesar sa ajutam copiii sa uite sau, mai bine, sa treaca peste slabiciunile sau temerile lor, iar cu timpul increderea in sine si curajul, sa devina ceva permanent si stabil, toate acestea rasfrangandu-se pozitiv atat asupra sufletului sau, cat si asupra capacitatilor fizice (coordonare, echilibru, viteza si forta).
Copiii au nevoie de atentie si fac fel de fel de lucruri, bune sau rele, pentru a o obtine. Ei simt nevoia de a fi observati si recunoscuti, pretinzand un efort sustinut si o atentie deosebita, un antrenament mereu „nou” si interesant, care sa le ofere noi motivatii si mereu alte obstacole de depasit.
Respectul este, de asemenea o problema, copii nestiind inca ce este respectul, acest concept fiind cunoscut la capatul unui proces evolutiv de lunga durata. De obicei respectul se castiga, nu se pretinde, dar cu copii acest lucru e mai complicat. Este bine daca avem grija cum vorbim si cum ne comportam in general, dar mai ales cu copii, profesorul-sensei-ul fiind un model pentru acestia.
Noi credem ca cea mai buna forma de disciplinare a copiilor este fermitatea in decizii, fara a fi insa, dominant sau furios. Artele Martiale prin traditiile si eticheta specifica antrenamentelor pot realiza „Calea”-disciplina-datorie-rasplata-respect-autorespect-.
O forma de rasplata este sistemul gradelor, al centurilor colorate, acestea fiind de obicei, expresia vizibila a perfectionarii fizice si tehnice, dar si al progresului interior al practicantului, diploma fiind confirmarea valorii si a efortului depus de copil.
Este indicat, ca inainte de examinari copii sa fie bine pregatiti, un eventual esec ar fi un pas inapoi pe drumul spre increderea in puterile proprii, stimularea pozitiva cat si observarea individuala a copiilor, devenind absolut necesare mai ales atunci cand acestia se pregatesc pentru examene sau competitii sportive.
