Dragi bunici! Va scriu dupa tabara de aikido pe care am facut-o cu sensei-ul meu! Va spun, nu credeam ca o sa vad atatea locuri minunate, incarcate si pline de istorie. Eram si un pic speriat ca sensei o sa ne alerge la greu, cine stie ce pregatire dura sau oarece catarari pe munte ca in trupele speciale. Din start, in drum spre locul de cantonament ne-am trezit cu prima surpriza, manastirea Robaia(atestare documentara sec.IV) unde maicile NE ASTEPTAU!!!si ce credeti, dupa vizitare ne-au pus la masa. Mama ce mancare buna! Si ca surpriza sa fie totala, maica stareta ne-oferit cate un pachet pt.fiecare aikidoka cu tot felul de suveniruri manastiresti. Asta n-a fost tot in prima zi! Ne asteptau si parintii de la manastirea Negru Voda din Cimpulung, veche curte domneasca a Basarabilor, ctitorita in anul 1205 de catre Radu-Negru Voievod. Am vazut acolo cel mai inalt turn de clopotnita din tara-35 m, care nu a fost daramat niciodata! Eu nici nu stiam pana atunci de sfinte moaste…acolo, in biserica se aflau moastele Sfantului Ioanichie, mare facator de minuni. Parintele de acolo, un prieten bun de-al lui sensei, ne-a incarcat la plecare ca si la Robaia, cu de toate alea! Am sosit in sfarsit la locul de cantonament! Casa ,,BELLA,, un loc cat se poate de feeric si linistit. Chiar ca asta imi trebuia dupa atata calculator acasa. Credeam ca nu stiu ce odihna dupa atatea vizite! Ne-a luat sensei in niste pregatiri de aikido, de ne-a mers fulgii! A fost misto, dezmortire totala si dupa aceea jocuri de toate felurile. Seara am mancat ca niste sparti, luceau farfuriile! Noi credeam ca ziua s-a terminat…ne-am trezit cu sensei in inspectie pe camere…spalati-va, aranjati lucrurile personale, pijamale pe voi, fara televizor, in 15 minute stingerea! bai, asta e ,,sef de sef,,, exact ca la armata. Aud un zbieret ,,Desteptarea-in 10 minute pe platou pentru kokyu-ho(respiratie speciala),,. Credeam ca visez…de unde frate…era sensei! De atata aer rece si curat, dupa înviorarea cu respiratie a lui sensei, m-a luat cu ameteala, dar imi placea…ma simteam linistit! Uitasem ceva…pai ce, parintisorii nostrii au vrut sa faca si ei, si inviorare si alergare! Apropos de alergare, dupa micul dejun, asta am si facut…rezistenta la efort fizic prelungit. Aveam limba dupa umar, dar parca eram plin de viata, de putere si de voie buna. Iarasi vizite de cultura generala… Pai stiam eu ceva de marele poet Topirceanu. sau de mausoleul de la Mateias, loc unde s-au jertfit mii de romani in Primul Razboi Mondial…sau de Manastirea Namaiesti cu vestita icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni. Dupa amiaza iar aikido, am tras si cu arcul, m-am dat si pe tiroliana, am fost si la cules de flori medicinale. HM…e din nou dimineata…a treia zi…nu ne-a mai omorat sensei cu alergarea ci, am facut decat respiratie! Smecher sensei, ce nu m-am prins…ne-a lasat cu alergarea, ca sa ne omoare cu mersul de 2 km in munte pentru vizitarea Manastirii Ciocanu! A fost super tare, nu credeam ca am o asemenea rezistenta, plus de-asta, am macat nene la fragi pe drum de m-am saturat…si ce locuri pline de salbaticie! Eram tare, tocmai eu, care am Tuareg, merg acum pe jos! Ce credeti, am ramas praf la sosire…parintele staret facuse si el arte martiale…mi-e mi-a zis sa ne întâlnim din nou când oi face ,,spagatul,,si sa vin sa-i arat! Voi a-ti mancat vreodata miere de rapita…eu nici atat…ne-a dat calugarul de acolo! La intoarcere, alta surpriza…vestita pastravarie Candesti. Am vazut si eu pe viu ce inseamna peste adevarat! Beton, am pus si mana pe pesti… Cum sa lipseasca aikido din program, nicidecum! Doua ore ne-a ,,ucis,, sensei cu ukemi-waza…caderi la greu! Eram pregatiti pentru orice. Nu va mai spun, dupa practica de aikido am facut inclusiv recuperare dupa efort la piscina! Ma intreb ce-o mai urma ziua urmatoare? Zbieretul de desteptare militaros al lui sensei din nou…a patra zi…bineinteles, nu se poate fara inviorare! Am plecat la Manastirea Cetatuia…22 km am mers cu masina…incredibil, chiar in inima muntilor! La origini aceasta manastire a fost drept cetate de rezistenta pe vremea ocupatiei romane si loc de refugiu pentru domnitorul Negru-Voda al Tarii Romanesti! Am fost in sfarsit alpinist…am urcat 881 m in sus…super cool! Soc total, ne-am ghiftuit la manastire cu niste gogosi super-delicioase…oricum erau mai bune ca la mama acasa! Si iar aikido, dragul nostru aikido! Totul culminat in acea zi cu o gramada de jocuri de care nu vazusem sau jucasem in viata mea si un foc de tabara imens cu niste friptura de te lingeai pe degete. Doamne, nu mai vreau sa plec! Desteptarea…of, of…nu poate mai incet…aveti 15 min…pregatirea pentru micul dejun, bagajele facute, plecarea ACASA! Sosit acasa, cine credeti ca zambea dragastos la mine…dragul meu calculator!…ce chestie, nu-i simtisem lipsa 4 zile…Oare m-oi ingrasa la loc…?! Cu drag, al vostru nepot aikidoka!
