În jurul anului 520, călugărul budist Bodhidharma, instruit în religia Budismului Ma-yana (Marele Vehicul), cunoscută în China ca Chan, iar mai târziu ca Zen în Japonia, membru al castei luptătorilor (Ksatriya) și probabil cunoscător al tehnicilor de luptă Vajramushti, călătorește în China. Călătoria aceasta, în acea perioadă de timp era lungă și plină de primejdiii, necesitând o putere și o rezistență deosebite, o oarecare cunoaștere a tehnicilor de autoaprare pentru a scăpa de tâlharii ce apăreau la tot pasul. Faptul că Bodhidharma a ajuns cu bine în capitala provinciei Liang, poate constitui un motiv pentru a afirma că iscusit în Vajramushti. Împăratul Wu, nerăbdător să primească binecuvântarea înțeleptului, pentru pioasele sale contribuții în susținerea religiei Budiste, îl întreabă pe Bodiharma: ,Am construit multe temple, am copiat și tradus multe dintre scripturile si am oferit ajutor multor călugări și călugărițe. Nu am făcut mult bine?. „Nimic de valoare răspunse Bodhidharma. .Acestea sînt fapte mărunte, care nu valorează mai mult decât umbrele copacilor din pădure. „Ce e atunci bun? întreabă împăratul. „Singura și adevărata realizare este înțelepciunea pură și misterioară, ce nu poate fi cîștigată prin acțiuni materiale. Împăratul, tulburat de spusele călugărului cu privire la eforturile sale, dacă nu și de complexitatea religiei lui, încheie întrevederea foarte dezamăgit, în timp ce Bodiharma își continuă drumul spre nord în provincia Henan și se stabili în templul Shaolin, din munții Songshan. Aici se spune că a stat într-o peșteră în fața unui zid, timp de nouă ani, în poziție de meditație. Legenda mai spune că odată, în timpul unei meditații îl fură somnul. Frămîntat de gîndul că acest lucru i s-ar mai putea întîmpla, după treizire, el își tăie pleoapele pentru a alunga definitiv somnul. Pe locul în care și-a aruncat pleoapele au apărut vlăstare ale plantei care avea să fie cunoscută sub numele de ceai. Frunzele de ceai i-au ajutat mai târziu pe călugări să rămână treji în timpul lungi dinte de meditație. Nemulțumit profund de vederea călugărilor în permanență stare de oboseală și moțăind în timpul exercițiilor de concentrare și meditație, el și-a dat seama că trupurile lor lipsite de vigoare nu puteau face față testului de austeritate mental prelungită. Atunci el a transmis călugărilor exerciții pentru schimbarea sau asuplizarea tendoanelor, scrise mai târziu în Yijinjing scriptura asuplizării tendoanelor, spălarea maduvei-Sisuijing și „Cele 18 .mâini ale iluminatului Shiba Luohan Shou. Din studierea și practicarea acestora, au apărut mai târziu multiplele variante de tehnici, iar călugarii au devenit renumiți pentru abilitățile lor incredibile de luptă. Sistemul lor era cunoscut în China ca Quan Fa metoda pumnilor. Acest sistem a început să se răspândească cu repeziciune, iar în timpul dinastiei Tang. Prin sistemul de examene introduse la imperială, s-a dat un puternic imbold dezvoltării artelor marțiale. Căpeteniile de soldații trebuiau să treacă unele probe în acest domeniu, înainte de a fi promovați. Maeștrilor eminenți în Wushu le erau decernate titluri onorifice ca „Luptătorul curajului sau „Luptătorul agilității. În dinastia Song (960-1279), și-au făcut apariția numeroase societăți de Wushu. În această perioadă, numeroși luptători executau tururi de forță pe străzi în repertoriul lor fiind incluse lupte cu arme precum și cu mâinile goale. Aceste spectacole atrageau o mulțime de oameni în tot timpul anului. Cea mai amplă dezvoltare au cuposcut-o artele marțiuale în timpul, dinastiei Ming (1368-1644), când renumitul general Qi Jiguang, a scris o lucrare ce descria 16 stiluri diferite de exerciții cu mâinile goale și 40 de exerciții cu lancea, fiecare metoda explicată în detaliu și însoțită de ilustrații. El a dezvoltat, de asemenea, un sistem de teorii și de metode de antrenament, aducându-și astfel un imens aport la dezvoltarea Wushu-ului. În timpul dinastiei Qing (1644-1911), în ciuda interdicțiilor de a practica arte marțiale au existat grupuri și societăți secrete care au transmis această artă. în aceiași peririoadă a luat naștere societatea Wulin, acum au apărut școlile „Taiji-Suprema perfecțiune și „Bagua Opt trigrame. Acestea au fost dezvoltate pe baza principiilor Daoiște (se citește Taoiste) Yin-Yang (pozitiv-negativ), Wuxing Cinci elemente ( pământ, lemn, foc, metal, apă) și pe baza Cărții mutațiilor sau schimbărilor Yijing a împăratului mitic Fu Xi. După înlăturarea monarhiei și fondarea Republicii Populare Chineze, Wushu s-a dezvoltat foarte mult, s-au descoperit metode vechi, s-au creat altele noi. Au fost înființate institute de specialitate precum și clase pentru amatori, foarte frecventate. Din programul școlilor primare și gimnaziale, bineînțels că nu lipsești namentul în artele marțiale. De curînd au luat ființă cursuri pentru amatorii străini, dornici să-și însușească această artă minunată. Wushu se remarcă prin bogăția și varietatea sa. Există cîteva sute de școli și stiluri distincte, fiecare conținând mișcări de atac și de apărare cu mâinile și picioarele, Articol preluat de pe site-ul Tehnici Martiale-Karate
Influenta BUDDHISMULUI in artele martiale
- Post author:administratoraikikai
- Post published:8 mai 2017
- Post category:Lectura