Seminar national Pitesti 03 Mai

Am intrat pentru prima datã într-un Dojo Aikido în urmã cu patru ani. De atunci nu am mai iesit. În perioada 3-4 mai 2014 am participat la stagiul naþional de Aikido care s-a desfãsurat la Pitesti . Au fost prezenþi numerosi practicanti din mai multe dojo-uri din tarã. Antrenamentele au fost conduse de cãtre Vicepresedintele Fundatiei Române de Aikido Aikikai din România, domnul Bunea Adrian – 4 dan si de cãtre Secretarul general al Fundatiei, domnul Despa Sorin – 4 dan. Antrenamentele au fost urmate de sustinerea unor examene de gradatii de cãtre o serie de practicanti din Dojo-ul de la Pitesti Participarea la un stagiu într-un Dojo de Aikido este o experientã deosebitã, spectaculoasã chiar. Practicantii veniti din mai multe orase ale tãrii sunt de toate vârstele si profesiile, diversitate care cu greu poate fi întâlnitã în alte stiluri de arte martiale sau Dojo-uri. Prin acest lucru, Aikido devine un lucru cu totul special. Copii, tineri, adulti se antreneazã în tehnicile ukemi (cãderi, rostogoliri), ashi sabaki (pasi, înaintãri, întoarceri) sau tehnici si procedee specifice. Este poate, singura artã martialã care poate fi practicatã de cãtre oricine, indiferent de vârstã. Antrenamentele se desfãsoarã conform eticii japoneze lansate de cãtre Hombu Dojo (Cartierul general al Aikido-ului din Japonia) prin initiatorul artei martiale numitã Aikido (Calea armoniei) de cãtre fondatorul O-Sensei Morihei Ueshiba (…). Sensei aratã si explicã audientei modul în care trebuie realizatã tehnica iar acestia exerseazã ceea ce au vãzut, pânã în momentul în care Sensei opreste procesul. În mãsura în care cel care conduce antrenamentul considerã cã mai sunt necesare corectii sau explicatii reia demonstrarea si explicarea tehnicii, iar participantii continuã executia. Urmeazã o altã tehnicã demonstratã de conducãtorul antrenamentului, participantii executã ceea ce vãd si asa mai departe, pânã la încheierea antrenamentului. O jumãtate de orã, o orã, o orã si jumãtate, douã ore. Pauzele sunt scurte, atât cât dureazã demonstrarea tehnicii de cãtre Sensei împreunã cu un uke (elev avansat). În cadrul unui antrenament teoria este putinã, uneori inexistentã, dar practica se deruleazã necontenit. Este aceasta cea mai bunã metodã de a preda? Experienta japonezã ne demonstreazã încã odatã cã da. Executia antrenorului este spectaculoasã, dinamicã, elegantã chiar. Practicantii, doi câte doi, încearcã sã copieze ceea ce vãd. Rolurile celor doi alterneazã pe tot parcursul antrenamentului. Fiecare dintre cei doi exerseazã si învatã, pe rând, ipostaza celui care atacã, dar si pe a celui care este atacat. Interesant este faptul cã, cel atacat, îl ajutã pe cel care atacã sã îsi execute propria tehnicã. În acest fel, cei doi se transformã din adversari, în parteneri. Poti învãta sã te aperi, la nevoie, poti învãta sã executi corect un atac iar în acest proces vei deprinde toate aspectele unei lupte care, dacã este absolut necesarã, poate fi câstigatã. Acest lucru este absolut unic în lumea artelor martiale. Din acest motiv, Aikido devine calea armoniei. Armonia cu tine însuti, cu ceilalti, cu viata. Am învãtat cã aceasta poate fi o atitudine foarte bunã prin care te poti raporta la tot ceea ce este în jurul tãu. Îti poti canaliza energia în directia întelegerii modului de a fi si actiona al celorlaþi si de a te adapta. Poti directiona energia primitã de la actiunea celorlalti pentru a îndrepta lucrurile sau pentru a arãta celui care greseste, calea pe care ar putea merge spre mai binele sãu. Aikido te învatã cã orice conflict poate fi evitat sau, chiar mai mult, poate fi transformat într-o modalitate de a consolida relatiile interumane. Un adversar care atacã poate fi învãtat inutilitatea acestui demers prin preluarea energiei si întoarcerea ei împotriva celui care a initiat-o, atacatorul suportând efectele asupra sa însãsi a propriului atac.Cu cât atacul este mai puternic, cu atât atacatorul va avea mai mult de suferit, ceea ce îl va determina sã renunte la luptã. În esentã, participarea la un stagiu Aikido este înãltãtoare. Din punct de vedere fizic antrenamentele pot pãrea epuizante datoritã ritmului intens de lucru dar, în aceeasi mãsurã devin o modalitate excelentã de a-ti întãri corpul, coordona miscãrile, de a te concentra asupra unui scop si de a-l urmãri cu maximã concentrare. La finalul antrenamentului ai o senzatie de împlinire si satisfactia lucrului bine fãcut. Sustinerea examenului, pe de altã parte, este în sine un moment unic. Având în vedere cã în Aikido nu sunt organizate competiþii la care ai putea participa, singurul „adversar” pe care trebuie sã îl cuceresti esti tu însuti. Examenul este momentul în care ai posibilitatea sã îti demonstrezi tie însuti progresele realizate chiar de cãtre tine dupã o oarecare perioadã de instruire. Propria atitudine, dorinta de perfectionare, rutina exersãrii tehnicilor si procedurilor, perfectiunea miscãrilor sunt de fapt examinatorii în fata cãrora sustii examenul, nu membrii comisiei iar, în situaþia reusitei, aceasta este cea mai mare realizare.